Muzeul Naţional al Ţăranului Român şi Muzeul de Artă Comparată din Sângerz-Băi organizează în perioada 21 septembrie – 14 octombrie 2012, expoziţia Tradiţii în contemporaneitate: corespondenţe.

Expoziţia încearcă să aducă în faţa publicului exigent al Muzeului Naţional al Ţăranului Român, atât reprezentarea vechii civilizaţii româneşti (din colecţia proprie şi din cea a Muzeului de Artă Comparată din Sângeorz – Băi), cât şi interpretările inspirate ale unor artişti contemporani, care au încredinţat lucrările lor muzeului bistriţean. Curatorii expoziţiei – Monica Morariu şi Maxim Dumitraş – au încercat să pună faţă în faţă obiectele selectate, fără să forţeze comparaţii, lăsând metalul şi fibra vegetală să vorbească de la sine. Prin ceea ce au făcut, ei şi toţi cei care au adus laolaltă colecţiile celor două muzee, au ridicat un monument culturii româneşti. Probabil că este un monument la fel de efemer ca atâtea altele, dar este unul care, sper, va lăsa o urmă în minţile şi sufletele celor care vor încerca să îi străbată înţelesul.

Artistul Maxim Dumitraş meditează activ asupra spaţiului căruia îi deconspiră multidimensionalitatea – şi nu tridimensinalitatea, negociază cu golul, sculptând în aer, reface, în transă individuală, produse bizare ale memoriei colective, de la coşniţele de nuiele până la năzuinţa lemnului pentru foc de a-şi atinge transcendenţa prin depăşirea autodevoaratoarei sale funcţii combustive, adică se comportă exact ca un artist în plin exerciţiu al funcţiunii, dar, în paralel, creaţia sa capătă accentele rare ale unicităţii.

Integrând, aşadar, în procesul artistic propriu, şi mediul însuşi, creaţia colectivă, reflexele de viaţă, tradiţia, imaginea despre sine a colectivităţilor tradiţionale, experienţa cotidiană şi evaziunea în ritualurile şi ceremonialurile festive, Maxim Dumitraş restituie creaţiei artistice sensul ei originar, fondator.