xmlns="http://www.w3.org/2000/svg">
FORMĂ ȘI DIALOG - IUNIE 2018

FORMĂ ȘI DIALOG: TOMAGRAPH

FORMĂ ȘI DIALOG: TOMAGRAPH (expoziție personală | Ana Toma) Vernisaj: vineri, 15 iunie 2018 | ora 18:00 | Muzeul de Artă Comparată Sângeorz-Băi Curatorul expoziției: Maxim Dumitraș Prezintă: Ion Barbu În cadrul evenimentului va avea loc lansarea volumelor de poezie e timpul să visăm un măcel de Ionel Ciupureanu (Casa de Editură Max Blecher, 2018) și cuticular de Mihók Tamás (Casa de Editură Max Blecher, 2017). Participă: trio-ul „iarba Fiarelor” Ana Toma este artist vizual și editor cu preocupări în zona graficii de carte, a instalației, a fotografiei și a scenografiei. Din 2008, se implică în organizarea unor evenimente cu profil cultural din țară pentru care concepe identitatea vizuală. Se ocupă de imaginea și coordonarea Clubului de lectură Institutul Blecher și ale Casei de Editură Max Blecher, pe care le-a înființat în 2009, respectiv 2010, alături de scriitorul Claudiu Komartin. Semnează conceptul grafic pentru cele 179 de afișe ale Clubului de lectură Institutul Blecher, pentru cărțile apărute în cadrul Casei de Editură Max Blecher și pentru revista „Poesis internațional” și scenografia pentru spectacolele marca Toma&Toma. „Profilul artistic al Anei Toma nu poate fi descris cu precizie de nici una dintre vocațiile clasice pe care le admite vocabularul de specialitate – artist, grafician, designer, scenograf? Ea este toate acestea la un loc, și mult mai mult: editor de carte, muzician, manager cultural etc. Creativitatea sa plurivalentă transgresează domeniile în care lucrează, dar menține totodată o amprentă personală inconfundabilă. Felul în care se construiește universul vizual al Anei Toma urmărește relieful unui dialog real cu textele sau cuvintele cărora le răspunde, vizând nu doar o traducere dintr-un limbaj în altul, ci o creație nouă de fiecare dată, prin care mesajul poate fi potențat, și nu ilustrat. Această relație dintre imagine și text generează și o metodă de lucru cu totul specială – instalațiile sale din obiecte, colaje, fotografie, gravură și desen sunt transpuse din lumea lor tactilă în lumea reproductibilă a cărților sau a afișelor, unde se fac vizibile public. De cele mai multe ori, imaginile astfel prelucrate capătă o altă viață, bidimensională, mult mai cunoscută decât cea inițială. Cu ocazia acestei expoziții, însă, lucrările realizate de Ana cu scopul de a deveni coperte de carte sau ilustrații se arată în totalitate, cuceresc spațiul, își revendică o materialitate expandată și pășesc în lumina galeriei de artă. Această dublă viață a lucrărilor Anei le conferă versatilitatea la care mulți artiști aspiră și articularea vizuală la care visează graficienii de azi.” (Diana Marincu) „Ana intervine asupra materialului nu numai pentru a-i contesta integritatea utilitar(ist)ă, ci pentru a-i valorifica potențialul semiotic și spațial. Ca în toată arta contemporană, nu mai există tirania subiectivă a artistului asupra materiei, ci o adaptare a intenției la textura fiecărui material folosit prin explorări tactile și combinatorii dintre cele mai neașteptate, cu zelul unui bricoleur și inteligența unui designer cu abilități multiple: grafice, scenografice, picturale, sculpturale, poetice, ambientale. Ceea ce rezultă în urma acestei practici, dublată de o lectură atentă a poeziei contemporane, este o structură deschisă, adaptată spiritului și conținutului cărții. […] Prin contestarea convențiilor statice de expunere și a ambianței muzeale inerte, încă menținute cu obstinație în puținele instituții destinate artei (formatul desuet al ramei clasice sau plasarea frontală pe un suport de tip soclu), obiectele Anei sunt amplasate atipic, prin atașări de pereți, suspendări, asamblări inedite, incluse într-o strategie de colonizare a spațiului în toate direcțiile – de jos în sus, pe diagonală ascendentă sau descendentă. Până și umbrele sunt atent înscenate, ca să se integreze aurei expozitive a obiectelor, contribuind la efectul dramatic, ba chiar poetic al acestei relaționări. De fapt, termenul potrivit pentru expoziție este mai degrabă scenografie.” (Teodora Coman) Invitați: Ionel Ciupureanu (n. 1957) a publicat volumele de poezie Pacea poetului (1994), Amos (1996), Fălci (1999), Krampack (2002), Adormisem și mă gândeam (2005), Mișcări de insectă (Casa de Editură Max Blecher, 2010), Venea cel care murisem (Casa de Editură Max Blecher, 2014) și e timpul să visăm un măcel (Casa de Editură Max Blecher, 2018). În anii ʻ90 a scris versuri pentru formația punk Terror Art. Trăiește la Craiova. Mihók Tamás (n. 1991) este absolvent de Litere la Oradea, specializarea română-engleză (2013). Bursier timp de doi ani la ELTE Budapesta, Departamentul de Limba și Literatura Română. În prezent doctorand la Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mureș pe domeniul filologie. A publicat volumele Șantier în rai (2013), Winrar de tot (2015) și cuticular (Casa de Editură Max Blecher, 2017). A tradus în limba maghiară volume de Constantin Virgil Bănescu și Radu Vancu, precum și o antologie de poezie românească recentă. Ion Barbu (n. 1953) – grafician, participant la peste 400 de expoziții naționale și internaționale; câștigător a peste 50 de premii; autor și coautor a peste 30 de cărți: „Frumosul din Petrila Adormită” (2006), „Colonia Râsa-Plânsa” (2006), „Joc fecund” (2007), „Imn hăituit de bărbați” (2009), „69 / O kamasutră pentru bărbați” (2011), „Sticle pentru minte, inimă și literatură” (2016), Ceva ce găsești numai o singură dată în viață (2018) ș.a. Protagonist al filmului documentar „Planeta Petrila” (regia: Andrei Dăscălescu, 2016), președinte al Fundației Culturale „Condiția Română” din Petroșani, organizator al Salonului de Toamnă al Umorului (Petroșani), al Festivalului „Om rău” și al Festivalului de Teatru Subteran (Petrila); în prezent, caricaturist editorialist la mai multe reviste din țară. Împreună cu fiul său, Mihai A. Barbu, a făcut din Petrila una dintre reședințele culturii române. iarba Fiarelor îi aduce laolaltă pe Cristi Chiriac (voce & chitară), Radu Zăgrean (tobe & percuție) și Ion Burcușel (chitară bass). Trio-ul face o simbioză între versuri, ritmuri și elemente de folclor autentic și influențe muzicale recente