ARTA – ÎNTRE LOCUIRE ŞI PRIVIRE

„Arta – între Locuire şi Privire” este o expoziţie cu o participare extrem de valoroasă, ce pune într-un delicat şi, totodată, spectaculos raport de compatibilitate semantică – altfel spus, într-o buclă de acomodare a sensurilor profunde ale înseşi existenţei umane – două valori temeinice pe care, dintotdeauna, s-a bizuit nu doar petrecerea prin lume, ci şi arta. LOCUIREA este o aproximare a nesfârşitului, o desluşire a incomensurabilului, prin mlădierea sagace şi stilizarea graţioasă a ideii generale de aşezare. De la fluiditatea plasării în lume, adică situarea în spaţiul infinit şi până la spaţiul ctitorit cu credinţă – cel necesarmente circumscris sacrului – totul înseamnă locuire. Cu toate esenţele sale tari. Cu suma tuturor parfumurilor sale. Existenţa, fiinţarea, vieţuirea, starea sunt tot atâtea derivate ale locuirii. Locuirea înseamnă, în ultimă instanţă, ordonarea în excelenţă a sălaşului dat. Intimarea căuşului potrivit. Dispoziţia simbiotică în căminul meta-fizic. Însă aceasta, locuirea, nu se poate împlini fără înţelepciunea şi cuminţenia PRIVIRII. Fără ea, locuirea se dovedeşte a fi stearpă. Neroditoare. De aceea, chibzuiala uităturii, ochirea cumpănită se sprijină, în egală măsură, pe echilibru şi judecată, pe pricepere şi rânduială, pe talent şi socotinţă. Fiecare privire a artei, oricât de lung şi îndestulat ar fi ocolul ei dat lumii acesteia, se opreşte numai acolo unde simte că poate plăsmui în tihnă. Acolo unde-şi descoperă locuirea. Astfel că artistul, aidoma privirii sale, este un cavaler rătăcitor şi un peregrin care, cu vrednică socotinţă a uităturii şi durabilă înţelegere pentru tocmelile acestei lumi, caută locuirea cea mai potrivită, cea mai cuviincioasă. Căuşul perfect. Expoziţia „Arta – între Locuire şi Privire”, deschisă la Muzeul De Artă Comparată din Sângeorz-Băi, între 18.04 şi15.05.2018, ce reuneşte lucrări a 17 artişti, este un eveniment inedit, ieşit din tipare. Deoarece ea îşi propune, prin excelenţa generozităţii şi prin temeiurile sale adânci, să depăşească aparenţa unui simplu act de instrucţie culturală. Provocările reflexive, îndemnurile spre cugetare şi chemările la reculegere fac, împreună, ca ea să intre, de fapt, sub auspiciile faste ale solemnităţii. FLORIN TOMA