La un an de la savârsirea forfotei creative a celor 11 artisti, protagonisti ai taberei de sculptura gazduita de câteva poieni înierbate din parcul balnear al Bailor Sîngeorz, lucrarile au luat drumul consacrarii publice poposind prin salile de expozitii, potrivit unei mirabile traditii periegetice prin care operele de arta vin În întâmpinarea colectivitatilor si nu invers. Nu-i cel mai rau episod din viata unei sculpturi, dar va asigur ca este printre cele mai costisitoare! Dar probabil, numai asa se Împlineste destinul, unei opere, prin calatoria care purcede "facerii" ei.

Din mâna si, as adauga, visarea poetica a celor 11 personalitati din Olanda, Franta si România, apartenenti ai unor generatii si scoli diferite, au rezultat mai multe argumente spatiale, plamadite în lemn, lut, metal si alte materiale neconventionale, la miza estetica si programatica propusa de initiatorul proiectului, sculptorul Maxim Dumitras.

"Centrul si Dinafara" s-a numit acest concept care a inspirat si a dat miez demersului fiecarui participant, desi formularea, prin lapidaritatea ei extrema, invita mai mult la o speculatie abstracta si echivocuri În interpretare. A fost, de fapt, un fericit prilej de meditatie si interrelationare culturala. Depasind discursul metafizic prin concentrare ideatica, cei mai multi dintre artisti au apelat la simbolismul arhetipal aglutinat În marile izvoare ale lumii - mitologii,

credinte, plamade materiale pereneale civilizatiei.

S-a reliefat involuntar, la capatul acestui demers, o forma de condensare În simbol antropocentrist a rosturilor acestei lumi si a ratiunii de a fi a universului în care traim. Fiinta umana, cu toata trena ei de lumini si umbre, de caderi si înaltari, a dominat fluxul

interogativ al participantilor si, implicit, raspunsurile lor în concept sculptural sau instalationist. Raportarea, liber talmacita, la mitologie si la simboluri esentiale ale umanitatii s-a facut fara clivaje acuzat sacralizante sau iconocoaste, dar si fara tentatia frivola a gândirii profane în interpretarea formelor Viului. Coerenta retoricii sculpturale n-a impietat asupra lizibilitatii formelor si arhitecturilor create de artisti, în pofidavariabilelor stilistice, a limbajelor si a viziuni lor plastice, adeseade concertante prin modemitatea lor.

Critic de arta, Corneliu Antim