Taberele si simpozioanele de pictură şi sculptură au devenit forme consacratesi specifice de "colaborare" si manifestare a artistilor contemporani din ultimele decenii, ce grupeaza de obicei artisti cu o

personalitate si opera definita, chiar consacrata. Tocmai de aceea taberele sunt fericite prilejuri ca artisti cu orientari stilistice si universuri de creatie mult diferite sa poata dialoga, într-o comuniune ce este cu atât mai interesanta si pasionanta cu cât cei ce o alcatuiesc sunt mai neasemanatori.

Atelierul - aceasta oglinda a personalitatii artistice, culturale si umane a creatorului este si spatiul fascinant al întâlnirilor, al comunicarii, cu colegii, prietenii, colectionarii ...Tabara însa reprezinta o forma mai complexa, de comunicare între artisti împlicând convietuirea de-a-Iungul a câteva saptamâni a unui grup cu o configuratie insolita, într-un mediu cultural si geografic nou si mai ales, un timp consacrat integral creatiei, un ragaz binecuvântat si rodnic care creaza prin cunoastere reciproca, o admirabila comuniune si solidaritate.

Taberele mai au un aspect important: cele de sculptura cum sunt deja bine cunoscutele manifestari de la Magura si Oarba de Mures a.u devenit, treptat adevarate muzee de arta contemporana, în aer liber. Taberele de pictura se încheie întotdeauna cu o expozitie, dar numai uneori exista posibilitatea ca amintirea taberei sa dainuie prin pastrarea tablourilor pe simezele unor galerii sau muzee. La Sîngeorz-Bai existenta unei galerii si a unui muzeu, în curs de amenajare reprezinta o situatie putin obisnuita - tablourile participantilor din expozitia ce încheie fiecare editie au sansa de-a intra în patrimoniul viitorului muzeu de arta contemporana. Având în vedere faptul ca în România sunt înca putine muzee de arta contemporana, ideea de a organiza la Sîngeorz-Bai un astfel de muzeu este o exceptie. Ea se datoreaza atât initiativei locale cât

si vietii culturale si artistice pe care a cunoscut-o Bistrita, încă înainte de 1989. În acest oras se întâlneau artisti, scriitori si critici militând împreuna pentru pastrarea nealterata a valorilor artistice si culturale autentice.

In acest an, expozitia ce încheie editia 1996 a Simpozion ului de pictura de la SÎngeorz-Bai urmează a fi gazduita de galeriile de arta din Bistrita, Tîrgu Mures si Bucuresti - dându-se pe grept o dimensiune nationala acestei manifestari artistice. Pictura din editia 1996 a simpozionului de la Sîngeorz-Bai reprezinta o valoroasa diversitate, o alaturare de universuri plastice si stilistice profund diferite, care au ca element comun calitatea si reprezentativitatea atât pentru opera fiecarui artist cât si pentru arta româneasca

contemporana. Traditionalismul programatic al picturii lui Horea Pastina si Mihai Sârbulescu - membrii ai gruparii Prolog, hiperrealismul liric al tablourilor lui Dumitru si Marcel Lupse coexista cu expresionismul nelinistit, atât de particular al picturii lui Teodor Moraru, cu rigoarea artei lui Vasile Chinschi, dar si cu stralucitoarele compozitii cromatice abstracte din pânzele lui Adrian Chira, Miron Duca, Maxim Dumitras si Stefan Pelmus. În sfârsit Ion Salisteanu si Alexandru Chira situati la poluri opuse - primul ofera o artă de mtire încarcatura afectiva, plina de verva si energie, iar al doilea realizeaza într-o viziune conceptualista , prin structuri sever controlate, prin asocieri de idei insolite, o poetica personala, o meditatie grava asupra lumii.

Reprezentativitatea artistilor participanti pentru arta româneasca contemporana confera acestei expozitii calitatea de secventa semnificativa a picturii actuale din România. Prin urmare, fara a fi un centru cultural cu traditie, având deocamdata o viata artistica ce graviteaza mai ales în jurul taberelor si a galeriei, Sîngeorzul are toate sansele sa devina un reper în lumea artei contemporane românesti.

Corina Pop