Simpozionul international de Sculptură de la Sângeorz-Băi

Fenomenul simpozioanelor de sculptura, intrat la noi În practica

artistica, Începând cu anul 1970,când a avut loc primul simpozion

de la Magura Uudetul Buzau), este un prilej - precum se stie -

pentru un contact mai dinamic al artistilor cu natura, cu publicul

si, nu În ultimul rând, Între ei Însisi.

Iata ca i-a fost data localitatii Sângeorz-Bai, În sine un spatiu

generos al Întâlnirilor spiritua1esi al reculegerii linistite, În dialogul

cu acest magnific receptacol, care este mediul submontan, atât

de variat, sansa sa devina, dupa numeroase participari

internationaleremarcabilealesculptorilorromâni, primulsimpozion

international de sculptura, În adevaratul sens al cuvântului, din

România.

Sculptorul Maxim Dumitras a reusit, cu o admirabila energie, sa

adune 14 artisti, dintre care 10 din strainatate, si le insufle ceva

din "duhul" particular, din farmecul greu de definit al acestor locuri

si sa Înfaptuiasca - miraculos aproape - aceasta idee, menita sa

dainuiasca.

Dedicat În principal lemnului, material ancestral, cu o sensibilitate

aparte în arta româneasca'si nu numai, constituind, într-un anume

fel, elementul ideal, nucleul de confluenta al multor culturi Înrudite,

acest simpozion difera oarecum de altele tematice, care au ca

scop integrareaunorformatiuni naturale,Întrucât lucrarile rezultate

vor Îmbogăţi patrimoniul Muzeului de artă contemporană din

Sângeorz-Bai, conceput tocmai În sensul reflectarii acestor

comunicari secrete dintre culturi, dintre straturile primare si

moderne ale civilizaţiilor.

Desigur, fiecare artist a investit aici ecuatia stilistica proprie, dar

totusi s-a petrecut parca pe nesimtite un fapt de netagaduit: ei au

Învatat, odata cu travaliui îndârjit asupra propriului artefact, sa

vada, În acelasi timp si cu ochiul celuilalt, sa Înteleaga adica,

alteritatea. Este, dupa parerea noastra, lectia suprema si fericita

împlinire a acestei memorabile întâlniri.

Gheorghe Vida