Un muzeu de artă comparată este un spaţiu al legitimării, dovadă a comunicării, a timpului, care nu greşeşte în selecţie, a faptului că din toată experienţa umană, ceea ce este valabil rămâne undeva. Chiar dacă nu întotdeauna putem explica sensul corespondenţei, ochiul ne arată, că lucruri foarte diferite pot sta împreună, că obiectele utilitare, stilizate timp de secole, intră în dialog direct cu obiectul artistic contemporan. Există un spirit al locului, al legăturilor şi corespondenţelor, într-un astfel de muzeu putem găsi argumente, putem observa că, în acest amplu "amalgam" al facerii, în timpi diferiţi, lucrurile se rostuiesc.

Privind dinafară şi analizând rezultatele la "rece", experienţa de aici este profitabilă pentru toată lumea. MUZEUL DE ARTĂ COMPARATĂ de la Sângeorz-Băi este o realitate convingătoare. Construcţie nouă, adecvată cerinţelor, dar integrându-se perfect arhitecturii locului, muzeul este un complex cultural. În afara patrimoniului artistic contemporan şi tradiţional el dispune de un întreg sistem de documentare şi cercetare, de bibliotecă, de ateliere de restaurare şi spaţii de cazare pentru artişti. Este o instituţie ce şi-a propus să trăiască în continuare în mijlocul evenimentelor, să beneficieze de facilităţile tehnicilor de comunicare, aplicând principiul prin care, nu contează unde trăieşti, ci, felul în care te exprimi. "Centru sau margine" este un statut pe care fiecare ni-l asumă şi a cărui dilemă, aici la Sângeorz-Băi, nu există. Firescul sub care se aşează dialogul între culturi, între generaţii, între personalităţi diferite se reflectă foarte bine în acest muzeu.

Aceasta ar fi pe scurt istoria unui patrimoniu, a unei noi instituţii culturale surprinzătoare prin calitatea, dar mai ales prin faptul că s-a născut într-o perioadă puţin propice investiţiilor în acest sector. Pare incredibil tot ce s-a petrecut aici, tenacitatea şi voinţa de a pune într-un dialog constructiv trecutul şi prezent, într-un spaţiu pentru care, natura specifică zonei a fost nucleul central al dezvoltării. Modul în care oamenii au înţeles acest "parteneriat" îl constatăm acum, în tradiţia legată de utilizarea şi folosinţa lemnului în variate chipuri, cu înţelesuri adânci pentru frumuseţea şi calităţile lui expresive, iar provocarea făcută contemporaneităţii este de a îngădui priviri să descopere, cu ochii omului din mileniul trei, ceea ce încă se mai poate vedea, felul în care lucrurile ar trebuie să continue, să coexiste, să nu avem reţinerea în a cultiva, nu în sensul de pastişe, o experienţă culturală ce a rezistat timpului.

După exerciţiul celor cincisprezece simpozioane organizate, cu un program ce a creat o breşe binevenită în obişnuitul cotidian şi a adus "aerul proaspăt" al gândirii artistice contemporane, acum, a căpătat contur un lucru extraordinar: MUZEUL DE ARTĂ COMPARATĂ. Ce a însemnat în practică realizarea lui este greu de povestit, iar obstacolele este bine să le trecem cu vederea. In acest moment muzeul beneficiază de o clădire special construită, de o colecţie cu peste 1000 de obiecte de artă tradiţională, de lucrări de artă contemporană românească, dar şi străină. Am vorbit cu cel care a fost sufletul acestor întâmplări surprinzătoare pentru epoca în care trăim, plasticianul Maxim Dumitraş şi am înţeles că acest loc este gândit nu ca un spaţiu izolat, ce conservă lucruri pe cale de dispariţie, ci este structurat ca un spaţiu activ, puternic ancorat în contemporaneitate.

De la modernitatea clădirii, la concepţia expoziţională, la dotările de ultimă oră privind mijloacele de informare şi comunicare, toate acestea ne conving în mod real că nu contează locul, ci doar dorinţa de a intra în contact cu lumea. Experienţa devine fascinantă atunci când poţi păstra echilibrul între ceea ce eşti ca matrice existenţială, când poţi fructifica o tradiţie, cu un mare potenţial de deschidere, descoperi în ea germenii modernităţii, iar artistul contemporan devine mediatorul între ce a fost şi lumea de astăzi. Aici, în MUZEUL DE ARTĂ COMPARATĂ de la Sângeorz-Băi comunicarea este un lucru real, iar reuşita acestui proiect are la bază o mare iubire, cunoaştere şi înţelegere pentru trecut şi prezent, pentru aici şi ceea ce se petrece în restul lumii.

Maria-Magdalena Crişan