ART FOREST

De trei saptamani, zece pictori si sculptori din tara si strainatate sunt invitati la cea de-a doua editie a Simpozionului International de Arta in Peisaj "ArtForest" 2009. Reusita primei editii din 2008 a facut ca artistul plastic Maxim Dumitras, responsabilul de proiect, sa continue ideea unui simpozion in care artistii sa intervina asupra peisajului, astfel de intreprinderi fiind inca rare la noi in tara. In acest an, natura va deveni materie prima pentru creatiile artistilor Ciprian Ariciu, Emil Cassian Dumitras, Maxim Dumitras, Nicolae Fleissig, Dorel Gaina,

Andor Komives, Cosmin Nasui, Iosif stefan Tasi, Napoleon Tiron si Cristian Tirnovan. Acestia beneficiaza de oferta naturala a locului, mai exact, doua hectare de plantatie de mesteceni (arbusti), situate la o distanta de 2,4 km de centrul orasului-statiune, in locul numit Dealu Garciului. Artistii au sarcina de a identifica un numitor comun intre vegetal, organic (lemn, lut, paie) si alte materiale, de la obiecte ready-made la elemente din registrul propriu de creatie. Rezultatul – forma hibrid , aflat la granita dintre vegetal si artificial, se vrea incadrat intr-un ambient de dimensiuni estetice, intr-un discurs vizual coerent. Ineditul se profileaza atat in libertatea de expresie de care dispun artistii, cat si in procesul deosebit de interesant pe care obiectul artistic rezultat il va parcurge in timp. "Una dintre grijile esentiale este aceea ca maniera de interventie sa nu fie una agresiva, ci, din contra, una ecologica. Pe intreaga durata a desfasurarii proiectului se au in vedere initierea in traditia specifica locului, cu dominantele spirituale majore si dialogul intercultural in plan artistico-social, modul in care artistii intuiesc perspectiva culturala a acestui loc, altoirea ca procedeu de imbinare naturala si incarcatura metaforica.

Lucrările de aici sunt un act de iubire. Aici oglinda se topeşte între cer şi pământ şi trebuie să te întâlneşti cu ea, să te porţi foarte frumos dacă vrei să te uiţi în această oglindă, dacă vrei ca ea să îţi redea ceea ce crezi tu despre tine ca artist. Întâlnirea cu natura evocă o stare de poezie, de filosofie, de cumsecădenie şi, ce-i mai important, o stare de smerenie. Fiindcă poţi să dai foc unui loc şi să arate îngrozitor de bine, dar este o barbarie şi un lucru sălbatic pe care un artist nu îl face. Un artist mângâie natura chiar şi atunci când taie un copac. El ştie că l-a tăiat din locul potrivit, că acolo nu este o rană a pământului, şi că tăierea acelui copac a fost să-l invite la tacla şi la o lucrare împreună” (Dorel Găină)

Descântece de vreme - Dorel Gaina

Lucrarea poartă un nume generat de ceea ce s-a întâmplat aici: nu a venit doar timpul frumos, au venit şi ploile, şi ploile ne-au fost prietene oricâte tunete şi fulgere ne-au dat în dar. Se cheamă DESCÂNTECE PENTRU ZILE FRUMOASE ŞI PENTRU ZILE URÂTE. Să vedem cum vor lucra în timp, pentru că aceste cuie vor rugini, apa care va curge pe lângă ele va colora acest albastru impecabil în nuanţe de marouri, probabil vântul va înclina un pic din verticalitatea descântecelor şi le va da o anumită sonoritate. Cei care vor veni aici vor hotărî care parte e descântec de vreme frumoasă şi care parte e de vreme rea (Dorel Găină)

Forest-Fashion Design- Andor Komives

Lucrarea mea se numeşte Forest Fashion Design. Am vrut să aduc un soi de urbanitate şi de nobleţe în nobleţea pădurii de mesteceni. Şi eu cred că mesteacănul trebuie să fi venit din rai, pentru că, după ştiinţa mea, mesteacănul este singurul copac alb care creşte maiestuos. Cravata este un accesoriu de cochetărie masculină, dar şi de nobleţe şi de pregătire pentru ceva de mare fast. Am dorit ca aceste cravate să le poarte trei mesteceni (Andor Kmives)

Biblioteca pamantului - Iosif Stefan Tasi- TAJO

Cred că o carte este o sămânţă. Sămânţa care rodeşte în fiecare om. Aceste cărţi intră automat într-un circuit natural, ele se vor descompune peste timp şi atunci când vaporii se ridică şi norii duc mai departe umezeala vor răspândi aceste mesaje din acest loc. (Taj)

Cristian Tarnovan - Scara spre cer

Discutând cu unul dintre prietenii mei, am spus că vreau să fac o scară care să se sprijine pe aer şi mi-a atras atenţia că… ştiu ce spun? Până la urmă am ancorat-o cu două corzi metalice. Din mai multe subiecte pe care mi le-am propus am reuşit să o realizez pe asta, pentru că e ceva simplu şi cu un impact al mesajului mai direct. Sunt două picioare care nu au corp, nu ştim cine coboară. Ştiu că au un mesaj. Au nişte semne şi ne aduc bucurie: fluturi, păsări, animale, personaje umane şi o stare (Cristian Târnovan)